Pierdut si regasit in calatoria inimii

Există momente în viață când este inutil să mai vorbești despre destin, despre puterea prezentului, despre noroc, despre oamenii din jurul tău, despre dezvoltare personală. Acele momente ne sunt dedicate exclusiv nouă, când încercăm să acceptăm o situație sau să o respingem. Sunt acele momente când totul se desfășoară într‑un câmp al bătăliei necunoscut: boala, secondat îndeaproape de timpul pe care pare că îl pierdem. Este impresionant cum poți construi o cu totul altă viață din propriile neîmpliniri. Așa se întâmplă și cu povestea cu Ștefan Apostol. Fiecare dintre noi are o poveste ce depășește limitele neîmplinirii. Fie nu am iubit la timp, fie nu am crezut în prietenii de lângă noi sau nu ne‑am dedicat viața mai mult distracției, nu am înțeles că totul este incertitudine, dar toate aceste neîmpliniri au rolul de a pătrunde și mai adânc și mai sincer în conștiința și sufletul unui om.
Nu este ușor să faci destăinuiri despre emoțiile și gândurile tale, dar este bine să înțelegem că acest mod este un act terapeutic nemaipomenit. Nu există o definiție a omului perfect, cum nu există o definiție a omului inteligent, sau frumos, sau muncitor. Acești oameni pur și simplu există. Oare cât de mult curaj avem să ne apropiem de ei, să îi înțelegem, să îi încurajăm, să le vizualizăm pasiunile și plăcerile? De ambele părți este nevoie de curaj și înțelegere. Și de partea celui care se destăinuie și de partea celui care vede sau aude destăinuirile. Cartea lui Ștefan Apostol trăiește în trei timpi.
Timpul elegant al pasiunii
Pasiunea lui Ștefan pentru călătorii, pentru natură este perfect de înțeles. Să cauți locuri și să spui povești despre ele, să cauți locuri unde să mergi pentru a încerca să îți depășești capacitățile fizice sau psihice, să cauți locuri pentru a percepe frumosul. Toate acestea sunt părți ale unei pasiuni ce ne vor ajuta să observăm mai bine cât de multe pierdem sau câștigăm dintr‑o astfel de credință. Cum spune chiar Ștefan în paginile cărții sale, „[…] cea mai frumoasă călătorie pe care o putem face este în noi înșine”. Dar această călătorie în sufletul și inima ta nu o poți descoperi cu una cu două. Nu sunt de ajuns hărțile, echipamentele, planurile, imaginile. Este nevoie și de o credință, o apropiere de ceva despre care simți că îți dă putere, curaj, sănătate.
Timpul neliniștit al bolii
Boala este un obstacol presărat cu multe necunoscute și incertitudini, dar boala poate fi și un mod de a recupera timpul și de a învăța despre rostul tău pe Pământ. Nimeni nu își dorește vreo boală, sau nu i‑o dorește cuiva. Pentru Ștefan, boala a venit din nimic, din accident, din necunoscut și din acel moment a înțeles că trebuie să lupte cot la cot alături de pasiune și boală, să ofere fiecărei părți timpul și obligațiile necesare. În cazul bolii, nu trupul trebuie să îl educi și să îl conduci către un drum mai bun, ci sufletul este cel care are nevoie de îngrijiri și de mângâieri pentru a depăși acest obstacol al vieții. Boala este un joc dur, spartan cu propria persoană. Te decuplează de la realitate, de la pasiuni, de la oameni și cere ca totul să îi revină ei. Dacă înveți despre ea, dacă o educi, atunci vei vedea că acceptă să îți ofere și spațiul și timpul pentru a îndeplini existența.
Timpul parfumat al oamenilor
După ce pasiunea și boala convin că pot merge împreună pe un drum al existenței, apar oamenii și nevoia de oameni. Regăsim în paginile cărții lui Ștefan oameni care au ajutat, au sfătuit, au vorbit, au povestit, au înțeles, au fugit, au tresărit. Fără prezența lor, fără aportul lor (pozitiv sau negativ), povestea unui om nu se maturizează. Fiecare om este un parfum pentru fiecare dintre noi: unii sunt mai înțepători, alții sunt mai calzi, alții dau dovadă de o neutralitate ieșită din comun. Oamenii din jurul nostru sunt o moștenire neprețuită și mă bucur că am reușit să descopăr acest lucru în cartea Pierdut și regăsit în călătoria inimii.
Dacă iubirea și curajul oamenilor s‑ar putea măsura în cărți și în ceea ce scriem, atunci putem visa la un viitor mult mai uman, iar existența ar fi un joc unde trei timpi își caută victoria: pasiunea, neîmplinirea (în cazul lui Ștefan, este boala) și oamenii.
Dragoș‑Andrei Preutescu