" Autismul, creativitatea si geniul au cauze comune "

 

 

In my own colors “ este un proiect care pe langa terapie si bucuria de a desena propune in primul rand o schimbare de perceptie privind diagnosticul autism. Inca din 1943 cand s-a formulat pentru prima data un nume pentru copii cu acest tip de particularitati specifice, acestia au fost marginalizati, neintelesi si fortati sa se muleze pe criteriile unei vieti pe care nu o inteleg. Principala idee de la care a pornit proiectul “ In my own colors “ este aceea ca un copil cu autism detine talente native care pot fi cultivate, astfel poate excela in moduri extraordinare. Intarim aceasta idee cu articolele culese din presă în secțiunea “ Micii Artisti “. Proiectul este conceput astfel incat sa favorizeze cresterea abilitatilor de comunicare si integrarea in mediul social, precum și să ofere sprijin concret în situația în care cei implicați manifestă talent și voință în direcția unei cariere profesioniste în domeniul artelor. Proiectul va crea, inainte de toate, un mediu in care ei se pot exprima, in care pot fi laudati si apreciati. Viata unui autist este o lupta continua cu situatii, trairi, sisteme, uneori cu oamenii dragi, pentru ca, desi există din partea tuturor acestor factori implicare și voință de sprijin, afectiunile nu sunt intotdeauna intelese; dar asa cum sugerează însuși numele diagnosticului “ Autism “ de la grecescul “ authos “, adevarata lupta este cu sinele. Pe calea acestui proiect, îi putem ajuta sa fie mandrii de sine si ii putem invata sa se bazeze tocmai pe acele particularitati care ii fac unici.

 

Pe baza cifrelor din ultimii ani, specialistii estimează că, la ora actuală, autismul este o afectiune mai frecvent întâlnită decat cancerul, diabetul si Sindromul Down. În România, în anul 2015, erau înregistrate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sănătătii) însă numărul real al acestora este mult mai mare – specialiștii estimează cel putin 15.000 de persoane, majoritatea nefigurând în evidenta oficială. În egală măsură, în România infrastructura de servicii este slabă, sistemul educational nu este încă pregătit pentru integrarea copiilor cu autism, iar serviciile pentru autiștii adulti lipsesc în majoritatea regiunilor tării. Legislatia natională cu privire la persoanele cu dizabilităti, inclusiv cu tulburare de spectru autist, este pe alocuri incoerentă si se dovedește dificil de aplicat. În autism, interventia terapeutică trebuie să fie zilnică și în regim sustinut, iar principiile terapeutice trebuie însusite si aplicate acasă si de către părinti/familie. De asemenea, este crucial pentru progresele copilului cu autism, ca acesta să fie expus cât mai mult unor medii sociale tipice (copii/persoane cu dezvoltare normală), precum grădinita sau scoala publică. La ora actuală, în România, odată depistat autismul la un copil, familia nu poate fi îndrumată, în majoritatea cazurilor, spre ajutor, căci nu există un sistem concret de referire către servicii. De regulă, căutarea specialiștilor (cel mai adesea aflați în sistemul privat) cade în sarcina părinților sau, după caz, formarea si instruirea unei echipe de terapeuți care să lucreze zilnic cu copilul, acasă; si tot părintii sunt cei care suportă financiar, integral, costurile interventiei (până la 1500 euro/lună). În zilele noastre, învătământul special din România încă se confruntă cu o acută lipsă de specialisti si atât programa scolară cât si mediul de lucru din scolile speciale nu sunt adaptate nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilităti. În programa oficială se pune accentul mai degrabă pe cantitatea de informatii acumulate, si nu pe dezvoltarea abilitătilor, în ritmul propriu al copilului. În ce priveste învământul public, cel mai adesea copiii cu autism sunt respinsi de sistem, în ciuda faptului că Legea Educatiei Nationale, în forma oficială, nu le îngrădeste accesul la grădinitele sau scolile normale. Discriminarea si respingerea copiilor cu autism se datorează în principal slabei informări asupra afectiunii (atât a personalului scolar cât si a părintilor copiilor tipici) dar si lipsei de calificare a cadrelor didactice în ce privește lucrul cu copiii cu autism.

 

Ne propunem ca, prin arta, sa cream un mediu in care sa fie favorizate remodelarea atitudinii prin exprimarea libera si castigarea independentei, acestea reprezantand principalele probleme ale tinerilor diagnosticati cu disfunctionalităţi de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice de tipul Asperger, Autism sau Tulburare Dezintegrativa Infantila

 

Terapia prin arta este, in primul rand, o metoda eficienta de reconciliere a conflictelor emotionale, de a creste constiinta de sine, ajutandu-i pe copii sa se exprime fara sa foloseasca limbajul verbal si sa depaseasca barierele impuse de afectiunile lor mentale. În afara beneficiilor pe care le poate aduce în tratamentul autismului, terapia prin arta poate fi, de asemenea, utilizata pentru evaluarea persoanelor individuale, a cuplurilor, a familiilor sau a grupurilor. Cea mai mare rată de succes a acestei terapii este, însă, în situația copiilor care au dificultati de vorbire sau dificultati emotionale care ii impiedica sa vorbeasca despre spaimele lor interioare. Legatura dintre arta si sanatatea mentala a fost recunoscuta stiintific, spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Cartea lui Hans Prinzhorn, Artistry of the Mentally Ill (Arta bolnavilor psihici), publicata in 1922 și continand fotografii ale unor creații artistice uimitoare, realizate de adultii ce sufereau de diverse afectiuni psihice, a starnit interesul in ceea ce priveste capacitatea anumitor pacienti de a se exprima prin intermediul artei. In plus, s-a constatat ca arta nu ajuta doar la o mai buna stabilire a diagnosticului, ci contribuie efectiv la reabilitarea bolnavilor. Dincolo de beneficiul terapeutic, arta este domeniul in care statistica arata ca acesti copii au cel mai des reusite. Ei comunica usor prin arta, deci trairile si manifestarile sunt pozitive, zambesc, au sentimentul de implinire, iar artefactul creat poate deveni un mijloc de subzistenta, după cum putem vedea din exemplele atasate în continuarea prezentării.

 

 

Ne axam in principal pe exersarea expresiei plastice cu ajutorul tehnicilor de pictura si olarit, astfel incât să asiguram o minima varietate de preocupari plastice, evitand totodată suprasolicitarea participantului. Programa va fi concepută de artist în strânsă legătură cu un psiholog care va trasa nevoile și specificul fiecărui copil; cu ajutorul acestui psiholog vom evalua, pe parcursul atelierului de creație, modificările de stare, ale gandurilor irationale, corectarea emotiile distructive, corectarea comportamentele nepotrivite; psihologul va evalua și va facilita stabilirea relatiei cu grupul, ralierea atitudinii la mediul nou si activitatile noigestionarea individuala a diferitelor situatii din cadrul activitatii, descoperirea de sine si exprimarea corecta a reflectiei personale. Pentru a fi convinsi ca toate aceste puncte importante din evaluarea finala sunt atinse, un psihoteraput nu va lucra cu mai mult de 4 copii pe serie. Pentru ca ne dorim o evolutie si un cumul de informatii si tehnici noi in domeniul artistic, ne vom raporta la copii cu varste cuprinse intre 6 ani si 16 ani. Pentru a facilita evolutia in plan artistic, un artist nu va lucra cu mai mult de 2 copii pe sedinta. Pentru a avea un control deplin asupra evoluției terapeutice, propunem o evaluare la 3 luni, dupa atingerea a 36 de sedinte cu acelas grup.

 

 

Ne dorim, in primul rand, sa integram un numar tot mai mare de copii autisti, dar de asemenea sa oferim sprijin si informatii celor din mediul din care acestia provin; in varianta extinsa a acestui proiect vom include sedinte de informare pentru parinti si tutori legali. In functie de progresul terapeutic și de evoluția artistică a participanților, ne dorim sa lansam in atentia publica locala copii cu talent, sa ii promovam si sa ii sprijinim prin alocarea de burse pentru viitoare studii sau lucrari artistice pana in momentul in care acestia se pot promova singuri. Proiectul prezent își propune să răspundă unei nevoi locale imediate, resimțită, însă, la nivelul întregii societăți. Pe termen lung, credem că este nevoie de înființarea unui centru de diagnosticare si sprijin pentru ca persoanele și mai ales copiii cu autism sa poate fi luati in evidenta, respectiv sa poata adera la programele nationale diversificate pentru integrare si suport. Consideram ca acesti copii pot fi eroi, nu doar umbre ale unui sistem nefunctional, insa au nevoie inainte de toate ca noi sa ii apreciam la adevarata lor valoare si sa le intelegem particularitatile.

 

Pana in momentul de fata am reusit prin forte proprii sa amenajam un spatiu si sa il transformam in atelier de arta cu tot cea ce este nevoie pentru ca acesti copii sa se simta bine, sa invete si sa progreseze. Dar avem nevoie de ajutor in continuare pentru a cumpara materiale de lucru,  care sa se muleze pe cerintele lor individuale.Unii copii inca invata sa aibe incredere in unele culori, altii castiga aceasta incredere gustand pe rand fiecare material iar exemplele pot continua. Este farte important sa ne asiguram ca lucram cu materiale care nu ranesc la impact si nu imbolnavesc la digerare. Pe masura ce vom avansa in terapie lucrurile vor fi mai usoare. Pentru urmatoarele 3 luni suma pe care este nevoie sa o investim in materiale de lucru este de 7000 lei .

Oamenii cu care ne dorim sa lucram sunt dedicati si fac parte si din alte proiecte sau centre de stat,  deci este foarte important sa ii sprijinim sa fie focusati si atenti si sa ii protejam financiar macar cu un minim de 50 lei pe sedinta.  O suma totala pe urmatoarele 3 luni de 2400 lei. 

Restul costurilor constituind sume pentru logistica spatiului si alte costuri de intretinere.

 Pentru viitor ne dorim sa extindem proiectul si sa ajutam cat mai multi copii diagnosticati cu autism din comunitatea noastra, de aceea dedicam timp dezvoltarii de activitati economice care sa sprijine acest proiect.

 

Atat in lume cat si in Romania au fost descoperiti copii care au  impresionat prin talentele lor si particularitatile unice. Povestile lor stau la baza conceptului " in my own colors ".

 

Iris Grace, o fetiță de doar șase ani din Marea Britanie, a cucerit întreaga lume cu talentul ei. Deși e bolnavă de autism este un geniu în pictură, povestea ei fiind o adevărată lecție de viață. Deși suferă de autism de la vârsta de doi ani, acest lucru nu o împiedică pe micuță să picteze tablouri care au ajuns să se vândă și cu 1.300 de dolari bucata. Talentul ei uimitor e atât de apreciat încât a atras și atenția vedetelor de la Hollywood, tablourile ei fiind cumpărate chiar și de celebra Angelina Jolie și de Ashton Kutcher. Publicațiile din întreaga lume notează că deși micuța pictează în joacă, operele ei sunt de-a dreptul impresionante și chiar asemănătoare cu cele celebrului pictor Claude Monet, fiind considerată un adevărat geniu în artă.

 

Attila: Un băiețel din Zalău, diagnosticat cu autism, comunică prin pictură, este constatarea mamei sale. Femeia, care a refuzat tratamentul medicamentos recomandat de medici, a îndrăznit să încerce terapia alternativă prin artă, iar micuțul, a devenit mai deschis și mai dispus să se joace.

 

Stephen Wiltshire În vârstă de 36 de ani, are propria galerie de artă permanentă în “Royal Opera Arcade, Pall Mall” din Londra. Supranumit “Camera vie de filmat”, Stephen Wiltshire are capacitatea de a desena panorame doar din amintiri. El a rămas orfan de tată la vârsta de 3 ani, când a şi fost diagnosticat cu autism. Wiltshire nu a vorbit până la 5 ani. Mama sa l-a trimis la Queensmill School din Londra, o şcoala pentru copiii cu nevoi speciale, unde i-a fost descoperit talentul la desen. Desena, în special, peisaje imaginare de după cutremur şi maşini. A fost încurajat de către profesori, care i-au trimis desenele la diverse concursuri. In ianuarie 2006, artistul a fost numit de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuţia lui înartă. Stephen Wiltshire a desenat Roma în 3 zile doar din amintiri după o plimbare de numai 45 de minute cu elicopterul deasupra oraşului. Panorama Romei este atât exactă încât în desen se disting toate coloanele celebrului Panteon. Totodată, după un drum asemănător de 20 minute, Stephen şi-a petrecut o săptamână desenând priveliştea Hong Kong-ului. El a ajuns la un palmares de circa 20 oraşe, printre care Frankfurt, Madrid, Dubai, Ierusalim, Londra sau New York, pe care le-a desenat din memorie.

 

Jacob Barnett, în vârstă de 12 ani, i-a uimit până şi pe profesorii de la Institutul de Astrofizică Princeton din Statele Unite, după ce mama sa le-a trimis acestora un videoclip în care băiatul utiliza unele dintre cele mai dificile concepte matematice pentru a dezvolta o nouă teorie a relativităţii, scrie Daily Mail. Tânărul Jacob, diagnosticat cu sindromul Aspergers, o formă mai uşoară de autism, are un IQ de 170, mai mare decât cel al lui Albert Einstein, al cărui IQ era de 160. Băiatul a învăţat singur analiză, algebră, geometrie şi trigonometrie şi le dă meditaţii colegilor de clasă, care sunt mult mai mari decât el. Cu un IQ de 170 (mai mare decât AlbertEinstein, al cărui IQ era de 160), Jacob este deja la facultate, iar profesorii lui spun că băiatul ar putea lucra deja în cercetarea doctorală. Jacob lucrează la ceea ce el susţine că este „varianta îmbunătăţită a teoriei relativităţii”. Mama sa a trimis Institutului de Astrofizică din Princeton un videoclip în care Jacob îşi explică teoria. Unul dintre profesorii instituţiei, Scott Tremaine, a confirmat autenticitatea teoriei, spunând: „Sunt impresionat de pasiunea lui pentru fizică şi de câte ştie la o vârstă atât de fragedă. Teoria pe care o propune implică unele dintre cele mai grele probleme din fizică. Oricine poate rezolva aşa ceva se înscrie pentru premiul Nobel”. " 

 

                                                                     

                                                                                                                   Michael FitzgeraldTSA