Aspecte precum casa, familia, și locurile natale sunt fundamentale în viață. Dar ce faci când ești forțat să te refugiezi din calea războiului de mic copil și ajungi ca timp de 77 de ani să nu mai ai nicio legătură cu pământul unde te-ai născut, altfel decât prin câteva documente și fotografii?
De la această premisă a căutării locului de origine pornește documentarul despre bunicul meu, Victor Stroie, care la 78 de ani merge 800km din Oltenia, România, până în nordul Basarabiei ca să-și găsească originile și să restabilească conexiunea emoțională cu locul de baștină.
Dacă nu mai există rude, măcar casa. Dacă nu mai există casa, măcar peticul de pământ, iar dacă nu mai este nici peticul, există satul. Există suflarea, oamenii de acolo, de unde mă trag și eu!
Contribuția financiară din partea susținătorilor este necesară pentru finalizarea etapelor de postproducție (montaj, sunet și colorizare) care au ajuns într-un punct mort timp de peste jumătate de an. Având finanțare vom putea plăti profesioniști din domeniu - pe care îi veți cunoaște în actualizările lunare de pe email - și vom avea acces la studiouri de montaj, sunet și colorizare echipate la standarde de cinema.
Cred că povestea bunicului meu ne poate aduce mai aproape de cine suntem cu adevărat, de a ne descoperi valorile, într-o lume din ce în ce mai divizată, în care rareori ne mai întoarcem către bătrânii noștri și către originile noastre pentru a le afla poveștile și a ne cunoaște mai bine pe noi înșine prin ele. Filmul este despre un om care, după o viață de amânare și nehotărâre, găsește puterea să-și îndeplinească o dorință sufletească, pe care o simțim de fapt cu toții, mai ales când suntem departe de casă. Povestea sa - a unui copil nevoit să fugă din calea războiului - arată că există speranță și în cele mai greu de trecut întâmplări.
Mă numesc Dan Stroie, absolvent al UNATC - Imagine de Film, și sunt directorul de imagine și producătorul filmului "77 de Ani Înapoi". Persoana cu care am lucrat cot la cot este regizorul filmului, Andrei Olănescu, pe care l-a convins universalitatea poveștii bunicului meu și pentru care acest film este despre: "Căutarea copilului universal, un joc de așteptări și realitate, o dorință neîmplinită ajunsă la perioada maturității. Plecat de acasă pentru a afla cine era el copil, se descoperă pe sine ajuns la finalul unui drum neînceput în propria-i obârșie. Căutând fericirea în locul cel mai îndepărtat, ajunge să o găsească în propria lui bătătură."
Alături de noi au mai fost până acum în proiect și Codruța Corocea, ca operator și Adina Ghiță, în rol de sunetist. Împreună am filmat timp de o săptămână, cu un buget minim și ajutoare cu echipamentul de la oameni generoși. Cu toții suntem studenți sau absolvenți ai UNATC și avem încredere că putem transmite emoție prin filmele noastre.
Suma de care avem nevoie prin crowdfunding este de 20.000 lei. Suma aceasta reprezintă un minim financiar prin care filmul să poată trece prin postproducție și să fie finalizat. Estimarea mea este că, dacă atingem suma aceasta, până la finalul anului filmul va fi gata.
Costurile de postproducție se împart în 3 mari categorii, alături de procentul necesar din suma totală:
Noi dorim de asemenea să găsim și finanțări private însemnate, pe lângă cele din crowdfunding. Dacă această țintă de 20.000 lei nu va fi atinsă, vom face totul ca să terminăm filmul. Evident, în acest caz filmul va fi terminat cu mult mai mare dificultate.
În cazul fericit în care vom obține mai multe fonduri, ele vor fi investite tot în parcursul viitor al filmului, urmând ca toată lumea să primească actualizări transparente a ce se întâmplă cu banii.
Vrem să mulțumim celor care ne vor susține, astfel:
Beneficiile - cele care constau în produse fizice - pentru cei care vor sprijini proiectul vor fi livrate în termen de o lună de la finalizarea campaniei de crowdfunding, urmând ca proiecția să fie anunțată pe e-mail.
După finalizarea filmului va avea loc o proiecție specială cu echipa și susținătorii. Apoi dorim să înscriem filmul la cele mai mari festivaluri de film documentar internaționale și din țară pentru că tratează o temă actuală și relevantă. După încheierea cirtuitului festivalier și poate din cinema-uri, îl vom încărca pe o platformă de video streaming pentru a fi văzut de cât mai multă lume.
Filmul "77 de Ani Înapoi" este disponibil online de câteva zile: VIZIONAȚI AICI
Pe 6 mai am avut proiecția specială a filmului documentar, alături de susținători, prieteni și familie. Sunt atât de recunoscător pentru toate cuvintele frumoase pe care le-am auzit în acea zi. Mulțumesc susținătorilor și oamenilor cu care am lucrat în echipă pentru filmul documentar. Am simțit atât de multă energie bună adunată în jurul nostru acolo la proiecție!
Las aici scrise câteva din părerile celor ce au fost în sală. Cred că asta rezumă cel mai bine mesajul filmului și cum a fost perceput de public.
“Relația dinte voi e atât de frumoasă. M-a emoționat și mi-a pus în perspectivă relația cu ai mei, cu bunicii și chiar cu viitorii copii. Cred că ăsta e mesajul: să ne dăm seama că fiecare viață are propriul traseu și probabil deși peste 500, 1000 de ani n-o să ne mai știe nimeni, acum pentru o perioadă scurtă putem să ne punem amprenta asupra vieții celor dragi.” - Răzvan J.
“Mă bucur enorm că bunicul tău e foarte fericit cu ce ai făcut. Am aterizat ieri în București și i-am zis bunicii că vreau s-o duc azi la un film. Bunica mea n-a mai fost la cinema de 45 de ani. Mai ales să vadă o poveste despre un nepot și un bunic. Îți dai seama ce fain a fost! Tot drumul mi-a zis: ce surpriză mi-ai făcut, ce fain a fost!” - Ariel C.
“Mi-a plăcut enorm și m-a emoționat tare, minunat proiect și mă bucur mult că ai reușit să-l termini. Iar bunicul tău e absolut senzațional!” - Ilinca I.
Vă mulțumesc și fiți alături de noi în continuare, la linkurile următoare:
Ideea de a mai filma lucruri a venit în urma unui telefon de la bunicul meu, care mi-a zis că dacă ajungem la Chișinău la TV, ar fi bine să mai mergem o dată până la Mărculești, de unde este el, pentru că sunt niște lucruri pe care le-a găsit căutând pe internet, și ar vrea să le cerceteze mai bine în satul Mărculești, aflat lângă orașul cu același nume.
Nu s-au simțit doar ca 3 zile jumătate, la cât de multe lucruri am reușit să facem și să găsim. Au fost două zile efectiv de căutări, în raionul și orașul Florești și în comunele de lângă. Am mers dintr-o primărie în alta, de la o arhivă la alta, și precum într-un road movie cu detectivi, am ajuns la niște informații noi pe care nici eu și nici bunicul meu nu le știam. Mai presus de ce am găsit, frapantă și emoționantă a fost dorința oamenilor de a ajuta.
Atât înainte de plecarea la filmare, dar mai ales după, am avut discuții cu echipa cu care lucrasem până atunci la post-producția filmului. Totul a pornit de la faptul că eu vedeam filmul mergând într-o direcție anume și că eu credeam că putea fi îmbunătățit, spre deosebire de vechea echipă. Am încercat să fiu cât de obiectiv posibil și să vin cu argumente pentru ce și cum vreau să schimb.
Am realizat că uneori, mai ales în cazul unui film documentar personal precum ăsta, poți începe un proiect într-o formulă, cu niște persoane și să îl închei în alta. Nu este ideal, dar dacă durează luni de zile ca lucrurile să se miște și când se mișcă o fac foarte lent, acolo clar sunt probleme. Motivele pentru care o colaborare ca asta se încheie pot varia, de la lipsa de timp la priorități divergente.
Pe parcursul lunilor Ianuarie și Februarie am lucrat constant alături de echipă la montajul filmului. Când interesul pentru idee se îmbină cu seriozitatea echipei, se întâmplă lucruri faine: dovadă că pe 1 Martie, am reușit să finalizăm montajul. Le sunt extrem de recunoscător atât echipei cu care am lucrat acum, în 2022-23, cât și celor alături de care am lucrat în 2021-22 dar de care a trebuit să mă despart.
Apoi, în Martie am lucrat la sunetul filmului. Mai întâi au fost curățate toate replicile, apoi adăugate ambianțe și alte sunete, dacă era necesar, iar la final au fost mixate toate acestea pentru a suna perfect într-un ciematograf.
Azi se fac împlinesc trei luni de la terminarea campaniei de crowdfunding pentru filmul “77 de Ani Înapoi“. Deși planul inițial a fost să terminăm montajul filmului până la început de octombrie, am avut parte de niște sesiuni de feedback foarte concludente în urma cărora a trebuit să luăm o mică pauză, să ne adunăm gândurile și ideile și să luăm niște decizii în privința structurii finale a filmului.
Acum, după câteva vizionări împreună cu persoane din diverse medii sociale, având experiențe de viață diferite, legate într-un fel de povestea filmului sau care nu aveau nicio legătură cu bunicul și familia mea, sunt sigur că filmul este în cea mai bună formă a sa de până acum. Dacă vrem să fim perfecționiști, mereu vom mai găsi vreun detaliu minor de modificat, dar cred sincer că trebuie să știm să punem stop acestui proces de finisare și să mergem mai departe cu următoarele etape.
Săptămâna trecută am fost invitat la Radio TANĂNANA să povestesc în matinal despre filmul "77 de Ani Înapoi".
Vlad Conovaru și Sorin Șetreanu au reușit să conducă discuția, presărată cu glume și voie bună, într-o direcție din care oamenii să înțeleagă mai bine de ce e important ca acest film să fie finanțat, finalizat și apoi vizionat.
La link-ul următor este undeva la 90% din conversația pe care vă invit să o vedeți dacă vreți să aflați mai multe despre ce este în spatele acestui film. Mulțumesc mult tuturor susținătorilor proiectului!
Te rog sa te autentifici pentru a putea posta comentariu